Începând din antichitate (Sumer şi Egipt, mileniul 3 î.H.), istoria artei consemnează portrete realizate în toate tehnicile artistice. Parcurgând epoci de aparent declin sau maximă înflorire, genul este cultivat până în zilele noastre. După perioada de avânt din Roma antică (în special în sculptură), a urmat, în Evul Mediu, o restrângere a preocupărilor pentru portretistică, apoi o nouă etapă de afirmare începând cu Renaşterea. Treptat, s-a produs o modificare decisivă în concepţia clasică despre portret, figurile umane nemaireprezentând interes prin ele însele, ci devenind alcătuiri plastice ce se integrează în ansamblurile de forme, valori şi culori, asemenea oricărui obiect al lumii reale, primordiale rămânând subiectivitatea creatorului, propriile lui trăiri în faţa modelului.
Combinând diferite forme de exprimare artistică specifice timpului, Sheila Graber prezintă în acest film animat felul în care artiştii au abordat acest gen al artei de-a lungul vremii.
Despre genialul sculptor, un lucru vreau să spun încă de la început: că, prin opera lui, începând cu Sărutul din 1907 şi cu prima Coloană nesfârşită din 1918, din lemn de stejar, Brâncuşi a fost primul semiotician al iubirii din arta modernă care a ştiut cum să transforme semnele arbitrare în simboluri consacrate. După Brâncuşi, toată arta modernă a sărit în aer sau a intrat în pământ. Coloana infinită, Poarta Sărutului, Masa Tăcerii, Domnişoara Pogany şi cele 49 de Păsări Măiastre – aceste simboluri deja consacrate – au spulberat întraga artă modernă într-un ocean de eteraerfocapă (elemente primordiale ale pământului).
Marţi, 4 martie 2008, ora 18:00, la Galeria Simeza, va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură în ulei pe pânză a artistei Rodica Toth Poiată, intitulată “Satin”.
E ciudat că arta din zilele noastre, ca şi artiştii, mai mult ca în alte vremuri, sunt cumva trecuţi la index, şi asta într-un secol în care mijloacele de comunicare şi de răspândire a informaţiei sunt atât de dezvoltate. Arta rămâne, totuşi, undeva departe de oamenii care ar trebui să se folosească de ea, să o consume, pentru că este vorba aici cu siguranţă de un consum spiritual, însă acest paradox ar trebui să fie învins de către artiştii care sunt conştienţi de el şi de ei înşişi.
Institutul Cultural Român din Madrid organizează o expoziţie a pictorului român Romeo Niram, dedicată genialului sculptor Constantin Brâncuşi şi intitulată “Brâncuşi: E=mc2“. Expoziţia va fi deschisă între 16 noiembrie şi 12 decembrie 2007, la sediul din c/ Marques de Urquijo, 47, 1o-dcha., 28008 Madrid.
