La sfârşitul lunii noiembrie 2001, în cadrul emisiunii “Brâncuşiana”, pe postul de radio România-Cultural, am atras atenţia opiniei publice asupra deciziei conducerii aeroportului interniaţional
Otopeni, de a dărui acestuia numele de… Constantin Brâncuşi! O asemenea decizie poate fi înţeleasă ca o blasfemie şi ca o încercare de batjocorire a mesajului brâncuşian! Evident, este vorba de un act în care crasa ignoranţă, a factorilor de decizie, se îmbracă în candorile şi ingenuităţile ageamiilor, absolvindu-i de orice intenţie! Numai că având în vedere implicaţiile unui asemenea act, este absolut de neînţeles tăcerea criticii… de specialitate! Nu cumva dansurile acana, a la “Domnişoara Hus”, când pentru a-l sărbători pe C. Brâncuşi şi la el în ţară (lucru care s-a întâmplat şi se întâmplă, în continuare, numai la iniţiativa… UNESCO), cei ce l-au declarat de precursor al constructorilor de rachete îşi primesc, în cazul de mai sus, dobânda meritată la neroziile enunţate cândva, iar acum nu au curajul să recunoască eroarea comisă?
Am rugat conducerea aeroportului să caute adevăraţii precursori ai aviaţiei, undeva, prin secolul XVII, dacă nu şi mai înainte. Să-i aibă în vedere pe Ţiolkovschi, Jules Verne ori pe Traian Vuia, H. Coandă, A. Vlaicu etc. şi să nu-i tulbure memoria artistului, a cărui declaraţie privitoare la fericirea zborului a avut multe în vedere, dar sub nicio formă zborul mecanic! Continuare…
Vineri, 4 iunie 2010, în curtea Şcolii Generale „Mihai Viteazul” din Constanţa (fostă nr. 29) a avut loc cea de-a doua ediţie a “Festivalului de Origami”, tema din acest an fiind intitulată “Acvatica”. Făcând parte din “Proiectului internaţional de interculturalitate româno-japoneză”, manifestarea din acest an, spre deosebire de ediţia precedentă, a avut ca material de lucru hârtia reciclată. La eveniment au participat elevi din învăţământul preuniversitar, organizaţi în echipe de câte cinci, însoţiţi de un coordonator. După încheierea atelierelor de origami, s-a organizat un târg, în cadrul căruia au fost scoase la vânzare obiectele realizate. Fiecare echipă va folosi fondurile strânse pentru a investi în materiale ecologice: becuri ecologice, materiale dendrologice, materiale pentru igienizarea spaţiilor verzi etc. Alături de participanţi au fost şi voluntarii organizaţiei nonguvernamentale “Mare Nostrum”, precum şi Polaris M. Holding.
Vineri 4 septembrie 2009, ora 17:00, la Galeria Orizont din Bucureşti are loc vernisajul expoziţiei de sculptură şi pictură a lui Nicolae Răzvan Mincu, membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România, intitulat “Poemul infinit”.
Înainte de cucerirea Angliei de către normanzi, în 1066, în Anglia nu mai rămăsese niciun edificiu întreg datând din perioada saxonă. După cucerire, aici se dezvoltă o arhitectură engleză romanică, cunoscută sub numele de stil normand. Cea mai renumită este Catedrala din Durham, care s-a construit după planul bisericii Saint-Etienne din Caen (la fel ca şi catedralele din Peterborough, Winchester etc). Catedrala din Durham prezintă şi ea tot trei etaje, cu particularitatea că elementele de susţinere ale primului etaj alternează: stâlp-coloană, stâlp-coloană. În arhitectura engleză este mai frecventă coloana adevărată decât stâlpul cruciform (preferat de arhitectura franceză). Bolta este tot cu muchii. Este ceva excepţional în Anglia, fiindcă în mod obişnuit catedralele engleze n-au adoptat bolta din piatră, acoperişul lor fiind plat şi de lemn.
Revolta împotriva convenienţelor, aversiunea faţă de folosirea aceloraşi mijloace de expresie moştenite de la predecesori, precum şi dorinţa de a duce un alt fel de viaţă vor contribui la transformarea lui Marcel Duchamp nu într-un artist, ci într-un antiartist. Instigator mai degrabă atipic, pictorul a stârnit indignarea generală, dovedind o personalitate artistică incomodă, construită pe un temperament metodic şi speculativ, amestec de ironie şi gravitate.
